Sexul are un pret

Un film pentru tineri mai mult sau mai puțin căsătoriți. Pare o nebunie ce spune Pam Stenzel. Totuși e bine să știți și voi. Alegerea vă aparține! Întrebări?

youtube http://www.youtube.com/watch?v=jm5O5-u9H4g

Produsele lactate*

Laptele de vacă este pentru vaci. Nu este nimic rău în a bea lapte de la naştere, de când deschidem pentru prima oară ochii şi până la vârsta de doi ani. Cu singura condiţie ca laptele să fie lapte matern, adică proaspăt, neprelucrat şi natural. În situaţia ideală, viitoarea mamă ar trebui să adopte o dietă compusă din alimente crude, bogate în substanţe nutritive şi cu valoare energetică ridicată, înaintea perioadei de sarcină şi pe toată durata acesteia. Cu toate acestea, în civilizaţia modernă se manifestă tendinţa de a nu mai alăpta sugarii. Mulţi dintre copii sunt trecuţi pe lapte de vacă sau pe formule artificiale, care sunt de aproape douăzeci de ori mai concentrate decât laptele de vacă.

Laptele de vacă este bogat în proteine, minerale şi grăsimi, o condiţie necesară pentru ca viţeii să crească în greutate într-un an între 136 şi 226 de kilograme. Este inutil să spunem că bebeluşii nu cresc în acelaşi ritm. Laptele de vacă are un conţinut de proteine de cel puţin patru ori mai mare şi o concentraţie de minerale de peste şase ori mai mare decât laptele uman. Un lapte atât de concentrat este foarte greu de digerat de nou-născuţi. Cantitatea de enzime produse de organismul uman pentru digerarea produselor lactate este mult mai mică decât cea produsă de organismul vacii. În lipsa enzimelor necesare şi a cantităţii corespunzătoare, nou-născuţii umani vor avea probleme digestive şi secreţii excesive de mucus la nivelul cavităţilor sinusurilor, plămânilor, creierului şi urechilor. Numeroase forme de alergie sunt rezultatul congestionării excesive care îşi are originea în consumul de lapte de vacă.

Adulţii nu pot digera deloc laptele, astfel încât vor dezvolta probleme inflamatorii pe măsură ce vor înainta în vârstă. Laptele de vacă este foarte sărac în acizi graşi esenţiali, care sunt vitali pentru organismul uman în procesul de producere a colesterolului, steroizilor, ţesuturilor nervos şi cerebral şi altele. Laptele crud de vacă este mai adecvat pentru creşterea şi dezvoltarea scheletului osos / musculaturii, în timp ce laptele uman stimulează dezvoltarea sistemelor cerebral şi nervos. Aceasta este una dintre deosebirile principale dintre frugivore şi erbivore.

Cam între trei şi patru ani, majoritatea copiilor pierd enzimele care digeră laptele, în special lactaza, care descompune lactoza – zahărul principal prezent în lapte. Explicaţia este aceea că, din punct de vedere biologic, copilul trebuie să nu mai bea lapte după această vârstă. Deoarece organismul uman nu dispune de enzimele necesare descompunerii laptelui, se intensifică producerea de mucus. Din acest moment, laptele devine un produs extrem de iritant pentru mucoasa tractului gastrointestinal, ceea ce va provoca formarea unei cantităţi şi mai mari de mucus. În amestec cu amidonul, acest mucus poate genera formarea unor plăci mucoide consistente, care se va fixa pe pereţii intestinali.

← good milk !

Îl mai ţineţi minte pe John Wayne? În raportul de deces, medicii au menţionat că actorul a murit având o cantitate de aproape 22 kg de materii fecale în intestine. Asemenea aglomerări provoacă inflamaţii grave, formarea de pungi (diverticuli) şi degradarea peretelui intestinal. Această situaţie conduce la reţinerea materiilor fecale, la ulceraţii, leziuni şi forme de cancer. Cu câţiva ani în urmă, fostul şef al Departamentului pentru Sănătate Publică al Statelor Unite, chirurgul C. Everett Koop, lansa următoarea afirmaţie: „Produsele lactate nu sunt bune pentru oameni.”

DE LA ALCALII LA ACIZI

Ei bine, acum mai şi preparăm (pasteurizăm) laptele de vacă. Sub acţiunea căldurii, structura chimică a laptelui se modifică, iar dintr-un produs care generează alcalinitate, laptele ajunge să provoace aciditate. În chimie, dacă vrem să modificăm un compus chimic, îl tratăm termic. Intervenţia căldurii sau gătitul hranei distruge toate vitaminele solubile în apă, cu precădere vitamina C şi complexul B. Saturează grăsimile şi stabileşte legături între anumite proteine şi minerale, şi leagă minerale de alte minerale. Ce se întâmplă cu un viţel dacă va fi hrănit cu lapte pasteurizat în loc de lapte matern crud şi proaspăt? Moare.

CONGESTIILE FAC SĂ SCADĂ ASIMILAREA

Răcelile, gripa, oreionul, ca şi orice inflamaţie limfatică sau respiratorie, pot fi atribuite congestionărilor provocate de consumul de produse lactate. Produsele lactate stimulează producerea excesivă de mucozităţi şi duc la constipaţie. Dacă aveţi o răceală sau o afecţiune respiratorie, de unde credeţi că provin mucozităţile incolore, sau de culoare galbenă, verde, maronie sau neagră? Care credeţi că este originea tumorilor? Sau umflarea ganglionilor limfatici, în special a amigdalelor?

Glandele tiroidă şi paratiroidă sunt localizate în gât. Şi ele se inflamează din cauza mucozităţilor formate de produsele lactate, creând hiper- sau, mai ales, hipoactivitatea acestor ţesuturi. Glanda tiroidă / paratiroidă este responsabilă de utilizarea corectă a calciului de către organism. Când aceste glande funcţionează deficitar din cauza aglomerării de mucus, toxine şi a inflamaţiilor pe care le produc produsele lactate, descreşte şi capacitatea de utilizare a calciului – care este rezultatul contrar motivului pentru care consumaţi produse lactate. Când apare o carenţă de calciu la nivel celular, se poate instala o serie de tulburări printre care se numără depresii, epuizare osoasă şi tisulară, slăbire a sistemelor nervos şi muscular şi a ţesutului conjunctiv. Toate aceste tulburări sunt efecte secundare ale acumulării excesive de mucus în ţesuturi din cauza consumului de produse lactate.                                                                                        

                                                                  ! bad milk →
Calciul este o substanţă minerală care se găseşte din abundenţă în natură. Cea mai mare concentraţie de calciu utilizabil se găseşte în seminţele de susan şi în plante marine, cum este varecul. Utilizarea corectă a calciului se produce în prezenţa magneziului. Calciul şi magneziul din fructe, dar mai ales din legume, sunt compatibile. Legumele cu frunze de culoare verde închis abundă în calciu, magneziu şi flavonoide, combinaţie absolut necesară pentru utilizarea corectă a fiecăruia dintre elemente. Laptele de vacă are mai mult calciu decât magneziu. Acest aspect se adaugă la lipsa utilizării calciului din lapte. Se estimează că organismul asimilează sub 20% din calciul prezent în lapte. Asimilăm mai mult calciu preluat din sucurile de fructe, decât din lapte

Prin pasteurizarea laptelui, mineralele sunt ionizate, modificându-şi efectul din alcalin în acid. Acest fapt favorizează apariţia calculozei, epuizare musculară, inflamaţia tractului gastrointestinal şi alte afecţiuni. Adevărul acestei afirmaţii este susţinut de faptul că persoanele care beau lapte în cantităţi mari şi consumă doze suplimentare de calciu provenind din alte surse ajung totuşi să sufere de osteoporoză. Trebuie să ne concentrăm asupra utilizării calciului de către organism şi nu a suplimentării calciului. Soluţia nu este suplimentarea dozelor de calciu, ci asimilarea corectă a calciului.

Glandele tiroidă / paratiroidă şi suprarenale sunt direct responsabile de utilizarea calciului de către organism. Am constatat că dacă aceste glande sunt sănătoase, organismul este mai rezistent faţă de afecţiunile legate de asimilarea de calciu. Dacă veţi curăţa şi regenera aceste glande, va creşte semnificativ şi capacitatea de utilizare a calciului. Recurgeţi la analiza temperaturii bazale (de la Capitolul 10) pentru a analiza şi verifica felul în care funcţionează tiroida. Verificaţi-vă tensiunea arterială pentru a determina starea de sănătate sau slăbiciunea glandelor suprarenale. Nu uitaţi, dacă sistolele sunt sub 118, înseamnă că aveţi o problemă de funcţionare a glandelor suprarenale.

PARAZIŢI (mai multe aici și aici)

Paraziţii sunt un alt efect legat de consumului de lapte. Conform estimărilor peste 60% din vacile crescute în America prezintă unul sau mai mulţi din următorii paraziţi: virusul leucemiei, salmonella şi bacilul tuberculozei. Dacă dintre toate alimentele pe care le consumăm, laptele şi produsele lactate sunt cele care stimulează cel mai mult formarea de mucozităţi, pe locul următor se înscrie zahărul rafinat; aceste două tipuri de alimente vor genera formarea de inflamaţii excesive la nivelul tuturor ţesuturilor. Drojdia, micozele şi viermii sunt favorizate, fiindcă se hrănesc şi se dezvoltă în aceste medii congestive. Această situaţie provoacă apariţia ciupercii Candida Albicans şi a altor stări infecţioase. După ce am ţinut sub observaţie mii de pacienţi suferind de cancer, sunt convins că laptele şi produsele lactate (chiar şi colostrul) produc şi stimulează apariţia formaţiunilor tumorale şi a inflamaţiilor limfatice. După părerea mea, numeroase forme de cancer (tumori) congestiv sunt iniţiate de consumul acestor tipuri de alimente.

FORME DE DIABET

Numeroase studii au asociat consumul de lapte pasteurizat cu formele de diabet. Anticorpii produşi cu scopul de a combate aceste proteine lactate modificate, nocive, atacă, în acelaşi timp, celulele beta din pancreas. Celulele beta se află în insulele Langerhans din pancreas, iar sarcina lor este de a secreta insulină.

HORMONUL BOVIN DE CREŞTERE

O altă problemă majoră legată de consumul de lapte o constituie efectele hormonului bovin de creştere recombinat (rBGH). Corporaţia Monsanto a dezvoltat acest hormon bovin de creştere din bacteriile E. coli. Hormonul de creştere a fost dezvoltat iniţial cu scopul de a mări producţia de lapte. Unele studii demonstrează că acest hormon de creştere (rBGH) este cancerigen. Numeroase studii demonstrează că acest hormon proliferează (intensifică) dezvoltarea cancerului. Sentimentul meu este că el stimulează funcţionarea sistemului endocrin, în special tiroida şi suprarenalele. Acest lucru influenţează creşterea, alţi factori de dezvoltare şi echilibrul hormonal. Societatea contemporană se confruntă cu masive dezechilibre hormonale care ne distrug sănătatea şi economia.

Descoperiţi adevărul despre alimentele pe care le consumaţi. Nu vă lăsaţi amăgiţi de mediile de informare sau de alte surse ale societăţii noastre capitaliste, în care banul a devenit mai important decât sănătatea şi bunăstarea omului. Este esenţial să detoxificaţi organismul de congestiile acumulate de-a lungul atâtor ani de consum alimentar de produse care formează mucozităţi.

*extras din cartea Să trăim sănătos fără toxine - Robert Morse

Carnea si proteinele*

DIETELE BOGATE ÎN PROTEINE POT PROVOCA MOARTEA!

Cercetările întreprinse de câteva dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ (printre care aş aminti Simmons College şi Harvard University, conform rapoartelor publicate în New England Journal of Medicine şi The Archives of Internal Medicine) au demonstrat, de atâtea ori, că proteina provenind din carne este toxică pentru organismul uman dacă se absoarbe prin pereţii intestinali. Acest aspect va provoca acidoză, va afecta răspunsul imunitar şi va favoriza dezvoltarea paraziţilor. Următoarea listă rezumă ideile abordate în secţiunea anterioară, referitoare la motivele principale pentru care trebuie să evităm consumul de carne şi dietele bogate în proteine.

• Structura proteinică nu poate fi utilizată ca atare de organism, ea trebuind să fie mai întâi descompusă în elementele constitutive simple, care se numesc aminoacizi, pentru ca organismul să o poată utiliza. Acest proces consumă energie, în loc să o genereze.

• Prin digestia şi metabolismul proteinelor se formează numeroşi acizi, inclusiv acidul uric (care provoacă guta), acidul fosforic şi acidul sulfuric. Aceşti acizi au o acţiune iritantă şi inflamatoare asupra ţesuturilor. Ei stimulează şi răspunsul nervos, ceea ce conduce la hiper- activitatea ţesuturilor.
• Proteina este un compus de azot, cu conţinut bogat în fosfor, care, consumată în cantităţi mari, va priva organismul de calciu şi de alţi electroliţi.
• Proteinele generează o mare aciditate, scăzând echilibrul pH-ului din organism. Aceasta provoacă inflamaţii ale ţesuturilor şi degradarea lor, conducând la moartea acestora.
• Proteinele nu sunt utilizate de organism drept combustibil; ele sunt blocuri de construcţie şi agenţi de transport. Când proteinele sunt descompuse până la aminoacizi prin digestie, funcţia principală pe care o îndeplinesc este creşterea şi regenerarea ţesuturilor. În afara oxigenului, zaharurile simple reprezintă principalul combustibil de care are nevoie organismul. Când încercăm să slăbim arzând proteine pe post de combustibili, această activitate va genera descompunerea grăsimilor. Din păcate, ea mai provoacă şi degradarea ţesuturilor. În acest fel, vă puteţi distruge ţesuturile hepatic, pancreatic şi renal, prin faptul că veţi arde blocurile de construcţie, în loc ca organismul să utilizeze combustibilul adecvat.
• La persoanele suferind de o slăbiciune a glandelor suprarenale, o alimentaţie bogată în proteine va obliga ficatul să producă mari cantităţi de colesterol, care va începe să formeze plăci în întregul organism, dar mai ales la nivelul sistemului vascular, al ficatului şi rinichilor. De asemenea, va fi iniţiat procesul de formare a calculozei la nivelul ficatului şi al colecistului.
• Proteinele animale putrezesc în interiorul organismului, imprimând corpului un miros specific. Aceşti produşi de putrefacţie formează o adevărată hazna încărcată de toxine, care se acumulează în intestine şi ţesuturile organismului, atât în interstiţii, cât şi în celule. Aceasta nu numai că formează un mediu de cultură propice pentru paraziţi, însă aciditatea va produce inflamaţie care blochează respiraţia celulară, conducând, în final, la moartea celulei.
• Consumul mare de proteine nu este adecvat speciei umane şi nici sănătos din punct de vedere fiziologic.
• Creşterea animalelor, ca resursă alimentară, a făcut ravagii din punct de vedere economic, ai mediului şi spiritual. Noi distrugem practic pădurile şi zonele verzi pentru a crea noi locuri de păşunat, ceea ce distruge planeta în multe privinţe. Creşterea animalelor afectează producerea oxigenului necesar vieţii, diminuează protecţia faţă de fenomenul de încălzire globală, distruge frumuseţea planetei, limitează protecţia împotriva erodării solului, diminuează recoltele de fructe şi legume, creşte cantitatea de produşi secundari toxici de provenienţă animală, reduce suprafeţele cultivabile şi nivelurile de oxigen pentru cultura cerealelor şi distruge habitatul animalelor sălbatice. Secătuim mii de hectare de teren pentru a cultiva tone de cereale cu care sunt hrănite bovinele şi alte animale de consum.
• Dietele pe bază de proteine conţin cantităţi excesive de epinefrină (adrenalină), care provoacă agresivitate, furie şi eşec funcţional la nivelul suprarenalelor celor care le consumă.

• S-a demonstrat că provoacă apariţia cancerului de colon. Sunt suspectate şi de producerea cancerului hepatic şi pancreatic. Acumularea de materii intrate în putrefacţie din sistemul limfatic este cauza posibilă care declanşează formarea limfoamelor.
• S-a constatat că în comunităţile unde se consumă multă carne, durata de viaţă este mult mai redusă. Un exemplu în acest sens îl constituie populaţia Intuit din Alaska de Nord şi Canada, în rândul căreia media de viaţă este de aproximativ cincizeci de ani.
• Carnea nu este altceva decât o concentrare de celule moarte sau agonizante, trăind într-o hazna de sânge stricat, intrat în putrefacţie. Iar oamenii numesc această hazna alimentaţie benefică.
• Carnea stimulează, irită şi inflamează organele sexuale, în special glanda prostatei, ducând astfel la apariţia prostatitei.
• În prezent, carnea animalelor de consum este încărcată cu hormoni de creştere, antibiotice, pesticide, erbicide, deşeuri nucleare, nivel crescut de adrenalină şi alte substanţe toxice preluate din poluarea atmosferică şi a solului. Toate aceste elemente sunt considerate cancerigene. La vaci, porci şi găini, incidenţa formelor de cancer este mai mare ca niciodată. Iar oamenii se hrănesc cu acestea. Unii producători de carne (fermieri sau crescători de animale) şi-au pierdut orice urmă de integritate morală şi de decenţă şi dau la tocat vacile, porcii şi găinile bolnave şi agonizante, amestecând această carne „moartă”, adeseori „bolnavă”, în hrana obişnuită a animalelor. Toate aceste practici duc la apariţia unui maladii ca „boala vacii nebune” sau boala „copita şi botul”. Constatăm cu toţii acest lucru, mai ales în Europa, unde crescătorii de animale îşi hrănesc vitele cu carne provenind de la oi moarte. Vacile sunt animale vegetariene. Nici porcii nu sunt, prin definiţie, carnivori. Aceste practici creează acidoză şi îmbolnăvesc animalele, aşa cum îi îmbolnăvesc şi pe oameni.
• Dietele cu conţinut proteinic ridicat scad nivelul de mangan din organism, ceea ce poate provoca spasme, convulsii, probleme de transmitere a impulsurilor neuronale (miastenie, S.O.B., aritmie cardiacă, inclusiv fibrilaţii, şi altele), probleme neuromusculare, boala Parkinson şi boala Lou Gehrig.
• Carnea abundă în celule roşii moarte (hemoglobină), cu conţinut mare de fier. Deşi fierul este un mineral, dacă este consumat în cantităţi excesive, va deveni nociv pentru organism, mai ales fierul ionizat (nu fierul de provenienţă vegetală). Toxicitatea fierului va produce o multitudine de reacţii organice, printre care se numără:   
– scăderea nivelului de crom (necesar în afecţiunile legate de transferul de insulină);
– scăderea nivelului de zinc (necesar în producerea insulinei şi a energiei);
– lezarea ţesuturilor hepatice, pancreatice şi renale;
– scăderea nivelului de calciu şi a absorbţiei şi utilizării calciului;
– creşterea nivelului de sodiu (ceea ce va produce edeme);
– creşterea nivelului de azot şi de fosfor (ceea ce va spori acidoza);
– ameţeli, tulburări de echilibru şi stări spastice datorate scăderii nivelului de mangan;
– consumul de carne duce la creşterea tensiunii arteriale, prin retenţie de apă şi coagularea lipidelor;
– consumul de carne asociat cu aportul suplimentar de vitamina C intensifică asimilarea fierului, conducând astfel la creşterea toxicităţii fierului;
– consumul de carne roşie este asociat cu creşterea compuşilor de tip N-Nitroso din culturile de bacterii intestinale, care pot produce cancer de colon;
– consumul de carne este recunoscut a fi cauza principală care conduce în mod direct la degradarea danturii.

ENERGIA CĂRNURILOR!

Se spune despre carne că încarcă organismul cu energie. Cum această energie este furnizată în special de adrenalina prezentă în ţesuturile organice, este vorba doar de o energie simulată, nu de o energie dinamică. Dacă aţi merge vreodată la un abator, aţi vedea şi aţi simţi groaza prin care trec aceste biete fiinţe înainte de a fi sacrificate. Din punct de vedere fiziologic, frica exercită presiune asupra zonei medulare a glandelor suprarenale, declanşând producerea de epinefrină, sau ceea ce este cunoscut sub denumirea populară de „adrenalină”. Epinefrina este un neuro-transmiţător care stimulează trecerea energiei prin sistemul nervos către ţesuturile din organism. Aceasta este cea care le creează consumatorilor de carne senzaţia de surplus de energie. Totuşi, după ce ani de zile aţi consumat carne încărcată de adrenalină, glandele suprarenale se vor uza, devenind leneşe în producerea de neuro-transmiţători proprii. Primul efect este scăderea tensiunii arteriale (tensiunea sistolică sub 118 este o tensiune scăzută). Pe măsură ce vom transmite ereditar această epuizare a glandelor suprarenale, generaţiile care vor urma pot suferi de scleroză multiplă, boala Parkinson,boala Addison şi alte afecţiuni neurologice care se instalează în organism ca urmare a unei lipse cronice de neuro-transmiţători.
Hipertensiunea poate fi efectul unei epuizări funcţionale a suprarenalelor. Dacă glandele suprarenale sunt slăbite, organismul nu mai reuşeşte să producă steroizi (antiinflamatoarele de care avem nevoie), deoarece carnea generează o mare aciditate (ceea ce va amplifica şi mai mult procesele inflamatorii). Organismul va începe să utilizeze colesterolul în locul steroizilor acolo unde este prezentă inflamaţia. Aceasta devine o problemă extrem de gravă, deoarece în condiţii de acidoză, lipidele se lipesc şi formează plăci „în” şi „pe” ţesuturi.
Energia provenind din consumul de carne se poate datora şi hormonilor de creştere cu care sunt hrănite vitele (sau alte animale), cu scopul de a stimula creşterea rapidă. Energia trebuie întotdeauna să fie dinamică sau celulară, nu indusă de stimulente. O sursă de energie dinamică o reprezintă alimentele în stare crudă, care se caracterizează prin alcalinitate, conţinut adecvat de electroliţi, electricitate,

*extras din cartea Să trăim sănătos fără toxine - Robert Morse

Bucuria mea esti tu

        Adevarata provocare a vietii este sa reusim sa fim bucurosi independent de factori exteriori, adica sa traim o stare de BUCURIE NECONDITIONATA, altfel toate celelalte tipuri de bucurii sunt doar surogate pentru adevarata bucurie. Inseamna ca vom alerga permanent dupa ea, cautand-o in micile placeri ale vietii: o noua haina, o excursie, un prieten, un iubit. Dar cum ar fi daca am putea sa fim bucurosi permanent indiferent de...